Despre ginecid

Gugle m-a trimis aici, şi deci nu ştiu dacă a avut chef de farse, dacă ştirea e vrăjeală sau nu; dar gândindu-mă unde poate ajunge dobitocia umană, nu mă mai miră nimic. Deci, de ce situaţiunea asta? Fiindcă, ?gândesc? ei, a creşte o fată înseamnă să uzi grădina altuia. Deci fata, când e măritată, se duce în altă casă, şi familia rămâne fără moştenitori, fără suport la bătrâneţe, şi alte idei strălucite de-ale lor.
Câta scuza să-ţi trebuiască pentru a fi homosexual?

Aici vorbim de popoare care au creat chibriturile, artificiile, cifrele, mătasea, şi ce naibii le-a mai trecut prin cap să inventeze. Şi totuşi aceste popoare atât de ingenioase mai au până să clocească o idee atât de simplă, cum ar fi înţelegerea indispensabilităţii ambelor sexe pentru perpetuarea speciei. Cre-că ar fi mult mai uşor să creeze cercul cu colţuri decât asta. În mod normal ar trebui să-mi văd de curtea mea şi să las asiaticii cu ale lor, dar orice formă nefondată de misoginism pe care o întâlnesc mă scandalizează. Faptul de a avea maméle bombate şi funcţionale, scobitură în loc de proeminenţă, şi ovulaţie lunară necesară pentru reproducere nu afectează funcţionalitatea creierului (cel puţin nu mai mult ca a bărbatului). Doar din cauză că te încadrezi în situaţiile de mai sus, nu înseamnă că e musai să pleci în altă familie, să nu poţi gestiona nimic, să te plimbi de colo-colo pe unde te promit ai tăi, să fii omorâtă de maniaci, şi mai pot să bat câmpii astfel până la nesfârşit. Dar mă rog, asta cred eu, o simplă muritoare care nici măcar n-a inventat chibrituri, artificii, cifre sau mătase. Deci n-am dreptul de a crede; sunt fată doar, de-abea am dreptul să respir. Dar râde ciob de oală spartă, într-o ţară mult mai rea ca un întreg continent, unde discriminarea e în floare.

Ştiţi de ce e bună discriminarea? Sau mai exact masacrările pe seama lor? Se mai echilibrează populaţia umană, fiindcă omul şi aşa o duce destul de bine, şi e aproape invincibil. Aproape, fiindcă încă nu poate învinge cataclismele mortale (de parcă ar fi şi cataclisme care salvează vieţi). Deci am fi prea mulţi pe pământ. Nu zic că e bun tipul asta de selecţie, adică controlat şi sub sfera intereselor, dar nu ne putem baza nici pe selecţia naturală, fiindcă tot noi o învingem prin ajutorare, spitale, ori alte sisteme de genul. Deci, cel mai bun prieten şi cel mai rău duşman al omului tot omul e.
Concluzia? Bucură-te cât mai poţi, căci tot se va găsi cineva care să-ţi dea în cap pentru ceva anume.

Şi ca să închei pe o notă mai puţin tensionată, dacă aveţi ceva de reproşat misoginilor, misandrelor, mie, asiaticilor sau parlamentarilor, luaţi de scandaţi nişte înjurături (atentie continut explicit!).

P.S. La multi ani, Oana!
La mulți ani și din partea mea, Oana!