sâmbătă, 17 aprilie 2010

Prăzent la datorie


Da, probabil că n-am dreptul să râd şi să judec, întrucât maşina era probabil doar tractată, se stricase, ori bla, bla; dar nici operele lui Caragiale nu erau adevărate, însă ilustrau perfect viaţa (coruptă) de pe-atunci.
Deci nu m-aş mira ca faza chiar să fi fost pe bune.
Mă amuză cum aşa-zişii (de mine, cel puţin) ''inamici ai corupţiei'' sunt aşa corupţi, dar n-avem ce le face. Se bagă în meserie doar să ajungă cu burţili mari şi ceafa cât ele, dar habar n-au cu ce se mănâncă, o mare parte din ei. Scopul scuză mijloacele; famelie mare, renumeraţie mică, după buget; n-are copilul tău de mâncare, furi şi-i dai, e firesc; n-are propria ta persoană luxul dorit, furi şi i-l dai, iarăşi e firesc.
Şi când mă gândeam că vroiam să dau la poliţie, dar nu pot din cauza unui platfus minuscul, şi mă gândeam tot aşa cu ce vor fi ăia de bani gata şi puturoşi care dau mită să intre, mai buni decât o persoană cu un defect micuţ? Păi, că-s deştepţi şi dau mită.


Şi noi putem da şpagă, de ce nu? Doar suntem oameni ce se respectă. Întrebarea e, mai există vreun loc prin România în care se poate profesa fără să pută a corupţie?

Dar mă rog, prea mult pălăvrăgesc dintr-o poză amărâtă. Şi în afara subiectului. Poza în sine mi se pare penală, aşa ca idee. Aparţine http://www.cocalari.com/ .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu